Redarea tăcerii în traducerea poeziei japoneze în limbile română și engleză

Rezumat

În acest articol se prezintă și se compară strategiile de traducere utilizate în procesul de traducere a operei poetice din limba japoneză în română și engleză. Principala dificultate rezidă în specificul limbii japoneze, începând cu ordinea cuvintelor în propoziție, a unui limbaj de scriere format din trei alfabete distinse (Hiragana, Katakana și Kanji), și nu în ultimul rând, lexemele utilizate ce au conotații puțin cunoscute de nevorbitorii de limbă japoneză. În cazul în care traducerea unor scurte fragmente de proză poate fi caracterizat printr-un nivel mediu de dificultate, traducerea operei poetice are un grad de dificultate considerabil mai înalt. Utilizând metoda analitică și comparativă identificăm strategiile de traducere utilizate în traducerea unui șir de poezii japoneze, haiku, și evaluam eficacitatea acestora.

Corpusul creat este constituit din mai multe texte poetice, în limba de origine, japoneză. Astfel în acest articol sunt prezentate exemple specifice a traducerii acestor opere poetice realizate de mai mulți traducători.

În rezultatul acestui studiu vom prelua mai multe exemple de întrebuințare a strategiilor de traducere a limbii japoneze în română și engleză, cazuri care le vom compara și analiza din punct de vedere a lexicului și construcțiilor semantice în limba română și limba engleză, aceste limbi posedând trăsături distinse din punct de vedere a gramaticii, foneticii, lexicului etc. În urma analizei tindem să compunem o listă a recomandări și o succintă descriere a eficacității acestora. Iar pe parcursul studiului consultăm publicațiile următorilor autori: Hidetoshi Tomiyama, Sugeng Hariyanto, S. F. Goncharenko, AA Dolin, Susan Bassnett.