Rolul familiei Hurmuzachi în transpunerea legislației austriece din spațiul bucovinean, în viziunea Iuliei-Elena Zup

Rezumat

Rezumat: Odată cu debutul administrării habsburgice, în anul 1774, când Bucovina începea să existe ca teritoriu istoric, existența unui limbaj comun era una din prioritățile administrației austriece, fenomenul traducerii servind nu doar ca mijloc de comunicare în interiorul imperiului, fiind și un mediu al transferului cultural. Prin codurile, legile, circularele, ordinile, ordonanțele, patentele și edictele emise și traduse în limba română, administrația austriacă a fost, fără îndoială, un factor important de difuzare a normelor limbii române literare. Activitatea traducătorilor bucovineni nu s-a limitat doar la munca de secretariat de copist, ci aceasta a avut impact asupra limbajului juridic și asupra spiritului românesc. În contextul păstrării patrimoniului cultural bucovinean, familia Hurmuzachi a avut o contribuție fundamentală, prin impresionanta colecție de documente referitoare la istoria românilor în perioada Evului Mediu, aflate în importante arhive și biblioteci din străinătate, dar cu precădere în cele austriece. În viziunea istoricilor, de la 1812 pînă la 1918, anul făurii Statului național unitar român, aproape toate evenimentele culturale și politice din Bucovina s-au aflat în strânsă legătură cu numele Hurmuzăcheștilor.