Cum funcționează sistemul poetic canonic în baladele lui Victor Hugo?

Résumé

Deși Harold Bloom susține în lucrarea sa fundamentală “Canonul Occidental” că ar exista doar doi poeți canonici, Dante
Alighieri și William Shakespeare, de fapt, dacă am prezenta argumentele obiective, lisat poate fi extinsă. În articolul de față,
se elucidează canonicitatea poetică a lui Victor Hugo și motivul considerației respective: prezența sistemului operei poetice de
factură canonică. Baladele hugoliene, traduse în română de Șerban Foarță, au servit drept obiect al cercetării. Sistemul canonic al
poeziei, propus în acest articol, a reperat operele a 15 poeți de talie universală. Această metodă de cercetare a operelor poetice
comportă șase elemente: autoritatea, haina estetică, rețeaua temelor filosofice (gândurile filosofice + rețeaua temelor abordate), logica organizării discursului, stilul inconfundabil al autorului, culmea poeziei; acestea trebuie să satisfacă 12 condiții și trei sub-condiții: 1. Originalitatea, 2. Veridicitatea (2.1 Descrieri ample), 3. Unicitatea, 4. Traducerea cu sens, 5. Identificarea (5.1 Soluții inteligente, revelatorii/ neașteptate, 5.2 Momente surpriză), 6. Depășirea influențelor, 7. Tulburare/ anxietate, 8. Strictul necesar imaginii poetice, 9. Prezența contradicțiilor tinerețe/ bătrânețe (sporesc anxietatea), 10. Versuri muzicale, inovatoare de limbă, care apelează la diateza activă, 11. Sens general accesibil tuturor, 12. Prezentarea unui stil de viață