Începuturile Bibliotecii Mănăstirii Sucevița, în lumina documentelor de arhivă

Résumé

Rezumat: Mănăstirea Sucevița este ctitoria familiei Movileștilor. Pornind de la principiul des evocat: acolo unde există cărți (indiferent de numărul lor) există și biblioteci, chiar prima biserică atestată documentar (în anul 1552) a avut o colecție de manuscrise liturgice necesare desfășurării vieții religioase, care s-a îmbogățit treptat și s-a diversificat tematic. În anul 1847, în adresa către Consistoriu, din 3/15 decembrie, noul egumen al mănăstirii Sucevița, Ghenadie Zaharovici, cere „pozvolenie pentru întroducere Bibliotichii întru aceasta sfântă monastire”, cum se procedase deja în mănăstirile Putna și Dragomirna. Este pentru prima oară când, aici, într-un document, apare cuvântul Bibliotecă. Răspunsul pozitiv din partea Consistoriului nu întârzie să apară. În documentele de arhivă (din Arhiva Mănăstirii Sucevița, Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale, Arhivele Statului din Cernăuți) se păstrează liste cu descrierea cărților donate, achiziționate, oferte de prenumerație, circulare, scrisori, note privind împrumutul sau legarea unor cărți. Cărțile erau trecute în Inventar, apoi așezate „în dulapul și chilie pregătită spre ținere Bibliotichii”. În textul comunicării ne vom referi la dezvoltarea colecțiilor, la cititorii și organizarea Bibliotecii, în primii ani de la înființare.