Unele considerații cu privire la relația dintre limbă şi caracterul poporului

Résumé

Rezumat: Cercetarea de față are drept scop relevarea rolului identității etnice în actul transpunerii glotice. Pentru realizarea acestui scop ne-am propus să identificăm raportul dintre limbă și caracterul poporului, rolul matricei unei comunități și al viziunii poporului asupra lumii la crearea specificului etnolingvistic și la determinarea gradului de transpunere social-culturală și etnolingvistică a lumii.

Coraportul limbă – identitate etnică reprezintă un aspect sine-qua- non de cercetare reliefat de către învățați, accentul fiind pus atât pe cadrul național, cât și cel internațional. Dihotomia caracterul limbii – caracterul poporului care o vorbește constituie un tot întreg, aflat în relație de interdependență, așa cum caracterul poporului “se sedimentează” în limbă, în concepția diferitor cercetători, iar limba, la rândul ei, influențează, mai mult sau mai puțin, caracterul vorbitorilor săi, definindu-le sorgintea. Trăsăturile specifice ale națiunii se răsfrâng, într-o oarecare măsură asupra limbii, în timp ce limba, contribuie la cizelarea și cultivarea “puterii spirituale” a poporului.

Aplicarea unui suport metodologic relevant ne-a oferit posibilitatea să asigurăm demersului nostru științific o bază teoretică concretă de examinare a relației dintre limbă și caracterul poporului în scopul, relevării rolului identității etnice și a viziunii poporului asupra lumii în actul transpunerii lingvistice.